3 meciuri de senzatie, fiecare a cate doua reprize x 2 minute. Primul adversar de la Kami - Bucuresti, al doilea de la Akikai - Tecuci, iar in finala colegul lui Chris, Feedy. Primul meci castigat dupa ce la pauza era un 3-3 care ma punea pe ganduri. In repriza a doua insa, Scorpionu' a lasat fitele, s-a pus pe treaba si a castigat cu 12-7.
Celelalte doua meciuri le-a castigat la 10 puncet diferenta, inainte de final. Felicitari Champ, felicitari adversarilor tai! Restul sunt imagini...
TSUNAMI TEAM and The Scorpion Champion
... a new kid in kickboxing...
miercuri, 6 iulie 2011
luni, 21 martie 2011
WE ARE THE CHAMPIONS, MY FRIEND
20 Martie 2011, sala ANEFS Bucuresti, Campionatul national de kickboxing semi-contact 2011. Organizare super-misto, pentru prima oara o suprafata de lupta 8x8 omologata si tabela de marcaj functionala. Bufet pentru parintii flamanzi dupe rezultate (si nu numai), stand Top Ten, automat de cafea, ce mai, atmosfera de competitie. Peste 60 de sportivi la startul competitiei, in a carei organizare s-a implicat direct (de aceasta data mult mai mult si usor de sesizat) federatia de arte martiale de contact, reprezentata la cel mai inalt nivel, pana la sfarsitul competitiei, de catre presedintele in exercitiu, Shihan Dorel Bulearca. Tot respectul si recunostinta noastra, a parintilor, pentru faptul ca in sfarsit, nu am mai tremurat de frica accidentarilor datorate caderilor pe suprafata de lupta, compusa alta data din parchet si banda adeziva de hartie.
In mod diferit (si bine-venit) fata de alti ani, copii au avut de sustinut, inca din faza eliminatorie, doua reprize a cate doua minute, cu un minut pauza. Spectacolul a avut astfel de castigat, la fel si experienta sportivilor. Vorbind de spectacol, s-a remarcat o schimbare a mentalitatii vis-a-vis de acest stil, atat sportivii cat si antrenorii punand mult mai mult accent pe latura tehnica, controlata, a semi-contactului si mai putin pe cea de smardoiala si bumbaceala cu orice chip (desi Chris a avut in primul meci de infruntat un oponent chitit sa obtina peste 3 puncte din fiecare saritura cu picioarele inainte, in stilul "Cichician-brusli").
La capitolul tehnica semi-contact l-am remarcat, ca de fiecare data in ultimii trei ani, pe dl. Stefan Radulescu (Clubul Roman de Kendo). De asemenea, debutantul Luca Denis (C.S. Tsunami), a dovedit, desi a pierdut meciul, ca se poate lupta si numai atacand, si se poate pierde si cu zambetul pe buze. Bravo Denis! La anul iei titlul daca o tii tot asa.
Cat despre dl. Constantin Mitu aka Chris "The Scorpion Champion", anul acesta a infirmat previziunile unora (sceptici urati si fraieri ca si autorul acestor randuri) care credeau ca cele 4 luni de absenta din sala de antrenament datorate diabetului il vor impiedica sa ajunga la tricoul de campion. Ma bucur din suflet pentru el, nu ca parinte, ci ca om care stie prin ce a trecut acest copil in ultimele 6 luni. Ma bucur si pentru ca optimismul sau nativ a primit o bine-meritata portie de incredere ca aceasta boala poate fi invinsa prin sport. Si ma mai bucur pentru ca mi-a demonstrat inca odata ca, si in cazul in care as fi fost pus de catre bunul Dumnezeu sa-mi aleg din ograda cu copii un baiat, nu as fi putut alege mai bine (este valabil si in varianta feminina, unde apare fiica mea Ela - te sarut domnisoara!).
Ca sa revin la subiect, precizez pe scurt: meciul 1, impotriva unui sportiv de la CS Kami care acum 2 ani l-a invins detasat pe Chris, a fost castigat de Scorpion cu o diferenta concludenta (12 - 7), desi in multe randuri adversarul sau a intrat la intimidare, cu lovituri imprumutate din cu totul alte stiluri. Oricum felicitari si acestui sportiv, ambitios si bine pregatit tehnic.
In meciul nr. 2, impotriva unui sportiv al clubului Akikai Tecuci, de aceeasi alonja dar mai greu, Scorpionu' s-a dezlantuit incercand sa faca spectacol, asa cum i-a cerut Sensei Mocanasu. Io, la pauza, socat de fitele vandamiene pe care fiu-meu le facea (rezultat la pauza 10 - 3 pentru Chris), m-am infipt usor in ceafa lui, cerandu-i sa lase fitele si sa urce in finala cat mai repede. Noroc cu nea Titi care mi-a spus ca el i-a cerut lui Chris sa faca spectacol. Si l-am lasat si eu. Meciul s-a incheiat inainte de limita, Chris facand imediat dupa pauza diferenta de 10 puncte care l-a trimis in finala. Felicitari adversarului sau care nu a facut nici o clipa pasul inapoi, a acceptat lupta si a fost un partener demn de respect, asa cum ne-au obisnuit toti sportivii acestiu club (felicitari pe aceasta cale si pentru prestatia lor de exceptie de la "Romanii au talent!"). Ii asteptam in continuare la competitille oficiale ale FRAMC.
Finala categoriei 13 - 15 ani, - 47 kg, a adus fata in fata doi colegi de club si buni prieteni: Chris si Feedy. "Finala Tsunami" a fost castigata inainte de limita de catre Chris, Feedy nereusind sa mai faca jocul excelent din primul sau meci, in care eliminase fulminant un adversar de la CS Kami. Felicitari Feedy, ai fost surpriza competitiei, alaturi de domnisoara Cocoru Ramona (C.S. Tsunami), cea care nu a cedat usor nici un meci, desi a luptat impotriva baietilor.
Felicitari inca odata tuturor! A fost o competitie care ne-a convins, pentru prima oara, ca aceasta ramura a kickboxing-ului este pe drumul cel bun. Avand convingerea ca numarul participantilor va creste de la an la an, las imaginile sa vorbeasca
In mod diferit (si bine-venit) fata de alti ani, copii au avut de sustinut, inca din faza eliminatorie, doua reprize a cate doua minute, cu un minut pauza. Spectacolul a avut astfel de castigat, la fel si experienta sportivilor. Vorbind de spectacol, s-a remarcat o schimbare a mentalitatii vis-a-vis de acest stil, atat sportivii cat si antrenorii punand mult mai mult accent pe latura tehnica, controlata, a semi-contactului si mai putin pe cea de smardoiala si bumbaceala cu orice chip (desi Chris a avut in primul meci de infruntat un oponent chitit sa obtina peste 3 puncte din fiecare saritura cu picioarele inainte, in stilul "Cichician-brusli").
La capitolul tehnica semi-contact l-am remarcat, ca de fiecare data in ultimii trei ani, pe dl. Stefan Radulescu (Clubul Roman de Kendo). De asemenea, debutantul Luca Denis (C.S. Tsunami), a dovedit, desi a pierdut meciul, ca se poate lupta si numai atacand, si se poate pierde si cu zambetul pe buze. Bravo Denis! La anul iei titlul daca o tii tot asa.
Cat despre dl. Constantin Mitu aka Chris "The Scorpion Champion", anul acesta a infirmat previziunile unora (sceptici urati si fraieri ca si autorul acestor randuri) care credeau ca cele 4 luni de absenta din sala de antrenament datorate diabetului il vor impiedica sa ajunga la tricoul de campion. Ma bucur din suflet pentru el, nu ca parinte, ci ca om care stie prin ce a trecut acest copil in ultimele 6 luni. Ma bucur si pentru ca optimismul sau nativ a primit o bine-meritata portie de incredere ca aceasta boala poate fi invinsa prin sport. Si ma mai bucur pentru ca mi-a demonstrat inca odata ca, si in cazul in care as fi fost pus de catre bunul Dumnezeu sa-mi aleg din ograda cu copii un baiat, nu as fi putut alege mai bine (este valabil si in varianta feminina, unde apare fiica mea Ela - te sarut domnisoara!).
Ca sa revin la subiect, precizez pe scurt: meciul 1, impotriva unui sportiv de la CS Kami care acum 2 ani l-a invins detasat pe Chris, a fost castigat de Scorpion cu o diferenta concludenta (12 - 7), desi in multe randuri adversarul sau a intrat la intimidare, cu lovituri imprumutate din cu totul alte stiluri. Oricum felicitari si acestui sportiv, ambitios si bine pregatit tehnic.
In meciul nr. 2, impotriva unui sportiv al clubului Akikai Tecuci, de aceeasi alonja dar mai greu, Scorpionu' s-a dezlantuit incercand sa faca spectacol, asa cum i-a cerut Sensei Mocanasu. Io, la pauza, socat de fitele vandamiene pe care fiu-meu le facea (rezultat la pauza 10 - 3 pentru Chris), m-am infipt usor in ceafa lui, cerandu-i sa lase fitele si sa urce in finala cat mai repede. Noroc cu nea Titi care mi-a spus ca el i-a cerut lui Chris sa faca spectacol. Si l-am lasat si eu. Meciul s-a incheiat inainte de limita, Chris facand imediat dupa pauza diferenta de 10 puncte care l-a trimis in finala. Felicitari adversarului sau care nu a facut nici o clipa pasul inapoi, a acceptat lupta si a fost un partener demn de respect, asa cum ne-au obisnuit toti sportivii acestiu club (felicitari pe aceasta cale si pentru prestatia lor de exceptie de la "Romanii au talent!"). Ii asteptam in continuare la competitille oficiale ale FRAMC.
Finala categoriei 13 - 15 ani, - 47 kg, a adus fata in fata doi colegi de club si buni prieteni: Chris si Feedy. "Finala Tsunami" a fost castigata inainte de limita de catre Chris, Feedy nereusind sa mai faca jocul excelent din primul sau meci, in care eliminase fulminant un adversar de la CS Kami. Felicitari Feedy, ai fost surpriza competitiei, alaturi de domnisoara Cocoru Ramona (C.S. Tsunami), cea care nu a cedat usor nici un meci, desi a luptat impotriva baietilor.
Felicitari inca odata tuturor! A fost o competitie care ne-a convins, pentru prima oara, ca aceasta ramura a kickboxing-ului este pe drumul cel bun. Avand convingerea ca numarul participantilor va creste de la an la an, las imaginile sa vorbeasca
vineri, 25 februarie 2011
DIABET + LOCUL 1 LA CUPA PRIETENIEI JISSENDO 2011
A trecut ceva timp de cand nu am mai postat pe blog. De vina sunt criza economica, timpul care trece prea repede, facebook-ul si necazurile cotidiene.
De la ultima postare, Scorpionu' a trecut prin multe: o competitie pe regulament K-1, organizata de clubul Tai-chi-do-ryu Constanta, unde Scorpionul a facut un meci extraordinar, desi adversarul era mult mai in varsta, mai inalt si mai solid, provenind de la un club de box thailandez din Rm. Valcea. Desi lovit de doua ori sub centura, Scorpionul a terminat meciul in picioare, pierzand (greu) la puncte.
Apoi, in Octombrie, cu 10 zile inainte de a implini 13 ani (24 Octombrie), Scorpionul, impreuna cu mama biologica, au ajuns la spitalul Budimex pentru a afla ca este nefericitul posesor al unui diabet tip 1 (insulino-dependent) care ne-a schimbat tuturor vietile incepand din acel moment. Dupa aproape doua saptamani de spitalizare, Scorpionul a revenit acasa si si-a reluat viata de zi cu zi, asa cum stie el mai bine: plin de optimism. Din Ianuarie 2011 am reinceput si antrenamentele in mod mai serios, rezultatul fiind ocuparea locului 1 la Cupa Prieteniei Jissendo 2011, semi-contact, 13 - 15 ani, - 42 kg (cu felicitari deosebite pentru adversarul sau de la clubul Sincron Bucuresti, tehnic dar mai ales bataios, cel care a tinut in permanenta "mijlocul ringului"). Despre Socrpion ce sa mai spunem? Si-a revenit si cu scoala, notele urca acum din nou spre 8 - 9 - 10, meniul obligatoriu si-l stabileste singur, injectiile cu insulina si le face in general singur (poate gasim o blonda dispusa sa ne ajute, moshule?), cu Ela nu se mai cearta atat de des si de violent ca inainte (ceea ce ma bucura nespus), acum se bat direct (ceea ce nu ma bucura) etc.
Pe scurt, bravo Champ, tine-o tot asa! Urmeaza Campionatul national de semi-contact, pe 19.03.2011. Primim si noi tricoul ala frumos Champ? Loc in sifonier mai este, daca nu, dorm eu cu el sub perna... sau tu?
De la ultima postare, Scorpionu' a trecut prin multe: o competitie pe regulament K-1, organizata de clubul Tai-chi-do-ryu Constanta, unde Scorpionul a facut un meci extraordinar, desi adversarul era mult mai in varsta, mai inalt si mai solid, provenind de la un club de box thailandez din Rm. Valcea. Desi lovit de doua ori sub centura, Scorpionul a terminat meciul in picioare, pierzand (greu) la puncte.
Apoi, in Octombrie, cu 10 zile inainte de a implini 13 ani (24 Octombrie), Scorpionul, impreuna cu mama biologica, au ajuns la spitalul Budimex pentru a afla ca este nefericitul posesor al unui diabet tip 1 (insulino-dependent) care ne-a schimbat tuturor vietile incepand din acel moment. Dupa aproape doua saptamani de spitalizare, Scorpionul a revenit acasa si si-a reluat viata de zi cu zi, asa cum stie el mai bine: plin de optimism. Din Ianuarie 2011 am reinceput si antrenamentele in mod mai serios, rezultatul fiind ocuparea locului 1 la Cupa Prieteniei Jissendo 2011, semi-contact, 13 - 15 ani, - 42 kg (cu felicitari deosebite pentru adversarul sau de la clubul Sincron Bucuresti, tehnic dar mai ales bataios, cel care a tinut in permanenta "mijlocul ringului"). Despre Socrpion ce sa mai spunem? Si-a revenit si cu scoala, notele urca acum din nou spre 8 - 9 - 10, meniul obligatoriu si-l stabileste singur, injectiile cu insulina si le face in general singur (poate gasim o blonda dispusa sa ne ajute, moshule?), cu Ela nu se mai cearta atat de des si de violent ca inainte (ceea ce ma bucura nespus), acum se bat direct (ceea ce nu ma bucura) etc.
Pe scurt, bravo Champ, tine-o tot asa! Urmeaza Campionatul national de semi-contact, pe 19.03.2011. Primim si noi tricoul ala frumos Champ? Loc in sifonier mai este, daca nu, dorm eu cu el sub perna... sau tu?
Doi dintre luptatorii de baza ai Tsunami Team: Ramona & Costin |
Doi dintre luptatorii de baza ai Tsunami Team: Ramona & Costin |
La sala, ca de obicei: Ramona, usor plictisita de ficioru'... deh, sunt si colegi de clasa a VII-a... |
Ficior mare, deh... |
Delegatia Tsunami Team la Cupa Tai-chi-do ryu - Constanta, Plaja Costinesti, iulie 2010 |
Inainte de finala, retusurile finale pentru a da bine in poze... |
Imediat dupa prima finala in care nu a luptat cu un adversar mai varstnic sau mai experimentat. Proteza dentara a ramas neatinsa... |
Imediat dupa finala Cupei Prieteniei Jissendo 2011, in pauza de ciocolata (obligatorie) |
Imediat dupa finala Cupei Prieteniei Jissendo 2011, in pauza de ciocolata (obligatorie) |
Locul 1 pointfighting Cupa Prieteniei Jissendo 2011 impreuna cu antrenorul emerit Dumitru "Titi" Mocanasu |
marți, 31 august 2010
STAGIU DE PREGATIRE SEMI-CONTACT / POINTFIGHTING CU SENSEI ISTVAN KIRALY (UNGARIA)
Un adevarat "producator" de campioni mondiali in semi-contact, Sensei Istvan Kiraly (6 dan kickboxing), antrenor al KiralyTeam Kick-box Club Csepel (Ungaria) si al lotului national de kickboxing semi-contact al Ungariei, a acceptat invitatia (geniala) a domnului Mircea Boldea de a sustine un stagiu de pregatire de (doar) trei zile cu sportivii interesati, mai mult sau mai putin, de acest stil care, desi considerat de multi depasit, face sali pline in occident si peste ocean (aproape 1000 de sportivi inscrisi la CM Italia 2009, cca. 1400 de sportivi inscrisi la Irish Open 2010).
Declarat de catre WAKO cel mai bun antrenor din lume in fiecare an incepand din 2005 si pana in prezent, Sensei Istvan Kiraly a demonstrat in scurta perioada petrecuta la Bucuresti ca este nu numai cel mai bun antrenor din lume, dar si un interlocutor de senzatie (fotografiile ilustreaza cum arata un club PROFESIONIST de semi-contact / pointfighting din Ungaria care are in prezent cinci grupe de copii 6 - 8 ani, precum si zestrea de medalii cu care se intoarce acasa Sensei Kiraly de pe la competitiile de profil).
Mereu zambitor si cu lipici la elevi, Sensei Kiraly a sustinut atat antrenamente specifice semi-contactului modern, cat si cursuri de arbitraj extrem de clare si concise. Pacat ca majoritatea celebrilor antrenori romani, adica exact aceia care reclama mai intotdeauna arbitrajele in competitiile interne de semi-contact si condamna federatia pe forumuri mai mult sau mai putin "specializate" (desi, in mare, habar nu au de ceea ce inseamna semi-contact si, cu atat mai putin, ce inseamna un arbitraj modern si eficient in acest stil) au ignorat acest stagiu de pregatire. Pentru cei care au participat a fost insa foarte bine, ne-am simtit privilegiati iar asistenta a fost selecta (complimente pe aceasta cale Sensei Ionut Stroe - C.S. Bushi, unul dintre promotorii actiunii). Pentru Tsunami Team, participarea a fost extrem de productiva, Sensei Dumitru "Titi" Mocanasu aplicand deja la antrenamentele de semi-contact multe dintre elementele prezentate de dl. Kiraly. Pe scurt, o reusita TOTALA, pentru care ne vedem nevoiti sa-i spunem domnului Mircea Boldea "jos palaria" si sa-l rugam ca, in masura posibilitatilor, sa transforme acest prim stagiu intr-o traditie. Sa auzim numai de bine!
P.S. Multumiri dlui. Alin Radulescu pentru fotografiile excelente puse la dispozitie pe site-ul facebook "clubulromandekendo", unul dintre cele mai documentate site-uri din spatiul kickboxingului mioritic.
Declarat de catre WAKO cel mai bun antrenor din lume in fiecare an incepand din 2005 si pana in prezent, Sensei Istvan Kiraly a demonstrat in scurta perioada petrecuta la Bucuresti ca este nu numai cel mai bun antrenor din lume, dar si un interlocutor de senzatie (fotografiile ilustreaza cum arata un club PROFESIONIST de semi-contact / pointfighting din Ungaria care are in prezent cinci grupe de copii 6 - 8 ani, precum si zestrea de medalii cu care se intoarce acasa Sensei Kiraly de pe la competitiile de profil).
Mereu zambitor si cu lipici la elevi, Sensei Kiraly a sustinut atat antrenamente specifice semi-contactului modern, cat si cursuri de arbitraj extrem de clare si concise. Pacat ca majoritatea celebrilor antrenori romani, adica exact aceia care reclama mai intotdeauna arbitrajele in competitiile interne de semi-contact si condamna federatia pe forumuri mai mult sau mai putin "specializate" (desi, in mare, habar nu au de ceea ce inseamna semi-contact si, cu atat mai putin, ce inseamna un arbitraj modern si eficient in acest stil) au ignorat acest stagiu de pregatire. Pentru cei care au participat a fost insa foarte bine, ne-am simtit privilegiati iar asistenta a fost selecta (complimente pe aceasta cale Sensei Ionut Stroe - C.S. Bushi, unul dintre promotorii actiunii). Pentru Tsunami Team, participarea a fost extrem de productiva, Sensei Dumitru "Titi" Mocanasu aplicand deja la antrenamentele de semi-contact multe dintre elementele prezentate de dl. Kiraly. Pe scurt, o reusita TOTALA, pentru care ne vedem nevoiti sa-i spunem domnului Mircea Boldea "jos palaria" si sa-l rugam ca, in masura posibilitatilor, sa transforme acest prim stagiu intr-o traditie. Sa auzim numai de bine!
P.S. Multumiri dlui. Alin Radulescu pentru fotografiile excelente puse la dispozitie pe site-ul facebook "clubulromandekendo", unul dintre cele mai documentate site-uri din spatiul kickboxingului mioritic.
marți, 24 august 2010
Locul I la Cupa Romaniei Light contact
In data de 24 Aprilie 2010, Chris "The Scorpion Champion" a cucerit primul sau trofeu oficial: cupa Romaniei la Light contact.
Dupa o noapte ciudata care s-a lasat in ziua competitiei cu dureri de cap si ceva greturi, Chris a sarit peste incalzirea premergatoare meciului si, de la inaltimea bancii pe care a stat pana la meci, ne-a cam dat emotii. Foarte aproape de a-l retrage din competitie, echipa formata din papa Yo si sister Ela a tinut totusi cont de hotararea Scorpionului de a lupta.
Meciul a fost bun, Scorpionu' conducand ostilitatile de la inceput pana la sfarsit, impotriva unui adversar de la CRK ce a dovedit reale aptitudini si care, daca o tine tot asa, va ajunge departe in acest sport. Felicitari amandurora, cu un plus pentru Chris, avand in vedere circumstantele in care a luptat.
Despre arbitraj, numai de bine; arbitrii federatiei dau dovada in prezent nu numai de o mult mai buna pregatire tehnica, ci si de mai mult obiectivism.
La competitie si-a facut aparitia si Ciprian Sora, spre satisfactia nu numai a micilor sportivi, ci si a numeroaselor mamici. Poze, autografe, chestii mondene ce mai... Pe mine unul chestia asta ma costa un nou tricou, cel cu autograf e pus la pastrare deja. Peste tot si toate insa, vizita lui Ciprian Sora la o competitie sub egida FRAMC, poate fi interpretata ca un prim pas spre normalitate in spatiul atat de dezbinat al kickboxing-ul mioritic. Sa auzim de bine!
Dupa o noapte ciudata care s-a lasat in ziua competitiei cu dureri de cap si ceva greturi, Chris a sarit peste incalzirea premergatoare meciului si, de la inaltimea bancii pe care a stat pana la meci, ne-a cam dat emotii. Foarte aproape de a-l retrage din competitie, echipa formata din papa Yo si sister Ela a tinut totusi cont de hotararea Scorpionului de a lupta.
Meciul a fost bun, Scorpionu' conducand ostilitatile de la inceput pana la sfarsit, impotriva unui adversar de la CRK ce a dovedit reale aptitudini si care, daca o tine tot asa, va ajunge departe in acest sport. Felicitari amandurora, cu un plus pentru Chris, avand in vedere circumstantele in care a luptat.
Despre arbitraj, numai de bine; arbitrii federatiei dau dovada in prezent nu numai de o mult mai buna pregatire tehnica, ci si de mai mult obiectivism.
La competitie si-a facut aparitia si Ciprian Sora, spre satisfactia nu numai a micilor sportivi, ci si a numeroaselor mamici. Poze, autografe, chestii mondene ce mai... Pe mine unul chestia asta ma costa un nou tricou, cel cu autograf e pus la pastrare deja. Peste tot si toate insa, vizita lui Ciprian Sora la o competitie sub egida FRAMC, poate fi interpretata ca un prim pas spre normalitate in spatiul atat de dezbinat al kickboxing-ul mioritic. Sa auzim de bine!
luni, 22 martie 2010
La anul nu mai ratam titlul...
Sambata, 20 Martie 2010, s-a desfasurat in sala ANEFS traditionalul Campionat national de kickboxing semi-contact. Lume putina, competitori si mai putini (cam 10% din cat a adunat Cupa prieteniei acum o luna). Cu toate acestea, calitatea meciurilor a fost buna, luptatorii incercand (mai mult decat la competitiile anterioare) sa se incadreze in litera regulamentului de semi-contact.
Nu vreau sa insist prea mult asupra acestui subiect, dar trebuie sa remarc din nou faptul ca o decizie mai mult decat ciudata in finala 10-12 ani, -42 kg, l-a privat pe castigatorul de drept (Radulescu Stefan, C.R. de Kendo) de un titlu pe care l-ar fi meritat pe deplin, dupa trei meciuri in care tehnica sa de picior a facut diferenta. In finala insa, o lovitura de picior la cap trimisa de Radulescu si nepunctata, iar apoi o alta lovitura de picior la cap pentru care a primit initial doua puncte ce ulterior i-au fost anulate nejustificat, au decis meciul in favoarea sportivului de la Kami. Oricum, felicitari atat sportivilor cat si arbitrilor pentru participarea la o competitie pe care au facut-o mai mult decat placuta pentru public. Cat despre Chris "The Scorpion Champion", anul acesta este doar vice-campion (dupa doar trei meciuri oficiale). Si asta pentru ca in graficul nostru de pregatire, prima victorie la semi-contact impotriva lui Dan Barbalau de la Kami (cel cu care a luptat in finala), este programata la Judgement Day 2010. Pana atunci, ne pregatim cu manusile alea grele care ne rup mainile, pentru Campionatul national de light-contact, ce va avea loc pe 24 Aprilie, tot in sala ANEFS. Prilej pentru noi de a ura mult succes lotului competitional al clubului Tsunami. S-auzim de belele la nimeni!
luni, 1 martie 2010
Am participat la Cupa Prieteniei 2010
A fost odata ca niciodata... o cupa a prieteniei 2010 organizata ireprosabil (ca de obicei) de catre Sensei Adrian Dejanu, o cupa ce a adunat la start, probabil, mai multi sportivi decat vor aduna toate competitiile oficiale in acest an competitional (daca am retinut bine, s-au inscris 493 de competitori din toate cele patru zari). Organizare deci de un foarte bun nivel (exceptand programarile pe categorie de varsta, care au tinut pana seara tarziu copiii in sala).
Din punct de vedere tehnic, in special la competitia de light, marea dorinta a fost surclasata din nou de marea neputinta (meteahna ancestrala a luptatorului mioritic). Iar multe dintre putinele meciuri cu tehnica buna si desfasurate in spiritul WAKO din punct de vedere al RESPECTULUI RECIPROC aratat de SPORTIVI, au fost nu umbrite ci de-a dreptul ingropate de catre arbitri pentru care se cer imperativ urmatoarele completari regulamentare:
- reducerea timpului regulamentar la 24 de secunde, cu pauza de un minut intre reprize;
- proba video 3D pe ecrane cu diagonala de min. 84";
- termen de gandire de 8 minute cu prelungire de inca 4 minute pentru analizarea probelor video si reculegere;
- pauze intre meciuri de 25 de minute pentru invatarea regulamentelor si repetarea in cor a comenzilor.
Cuget Io ca poate aceste modificari regulamentare ne-ar ajuta sa ne perfectionam arbitrajul astfel incat, intr-un viitor nu prea indepartat de sfarsitul Terrei, sa avem arbitri competenti macar pe jumatate fata de cei britanici care au prestat la Judgement Day 2009.
Revenind la competitie, am constatat cu mandrie mioritica faptul ca s-a incheiat cu acest prilej, transhumanta semi-contactului catre full contact, iar a ligh-contactului catre sportul viitorului (fara titulatura inca, eu unul l-as boteza KILL HIM - BY ALL CONTACT), avand multe tehnici din Ferentariboxing, Smardoikwondo si Ciomucontact. Pana si Sensei Brian Beck a incercat sa mai limiteze setea de sange a voinicilor nostri cu un apel catre sportivi, antrenori, dar mai ales catre ARBITRI, reamintind ca in limba sa materna "light" inseamna nici mai mult nici mai putin decat... "light". Mentionez (in mod complet inutil), ca apelul sau a fost in zadar, voinicii continuand sa-si etaleze tehnicile de spart pietre de rau si de anihilare definitiva a capacitailor reproductive traditionale ale adversarilor, sub privirile competente ale abritrilor.
Kicklight-ul inca nu ne-a edificat asupra limitarii duritatii tehnicilor, in schimb e clar ca la viitoarele competitii de gen standurile cu echipament sportiv vor trebui aprovizionate mult mai bine cu tibiere din carbon tip "biker" si casti de protectie tip "Miner cercetas".
Referitor la Chris "The Scorpion Champion", a pierdut 4-5 in fata lui Florin Leca (C.R. Kendo), un sportiv mult mai experimentat si cu alonja superioara, dar fara o tehnica deosebita de brat si de-a dreptul inexistenta de picior. Lasand la o parte faptul ca multe dintre punctele castigate prin munca cinstita de catre Scorpion au fost din nou trecute cu vederea de catre arbitri asa cum dovedeste proba video(lovitura de picior la cap, directe si crosee in tinta vro' doua), am mai multe sa-i reprosez lui decat arbitrilor. Si asta pentru ca, desi genetic vorbind, ar fi normal ca un barbat sa-si foloseasca mai mult creierul si mainile, decat picioarele si bataturile din calcai, el a facut exact pe dos: si-a tinut aripioarele alea lungi ca de vultur plesuv pe langa pantaloni (aproximativ in locul in care vor fi aplicate viitoarele buzunare) si si-a exersat in schimb echilibrul in pozitia "stork" (respectiv stat intr-un picior sub bataia vantului si a ploii de lovituri a adversarului). A atacat in linie si s-a retras tot in linie, in loc sa plimbe adversarul atunci cand era in avantaj. Iar loviturile mawashi, desi super-spectaculoase, au trecut din pacate la destula distanta cat sa nu-i provoace adversarului nici macar o raceala din cauza curentului de aer. Vorbind de adversar, din pacate nici el nu a fost atat de amabil incat sa-si impinga singur, macar de fo' doua ori, nasul in manusa oprita de catre Scorpion in imediata sa apropiere, gest pentru care eu, Babacu', i-as fi fost vesnic recunoscator, mergand pana intr-acolo incat i-as fi acordat chiar si mana fiicei mele.
Una peste alta, din respect pentru Sensei Dejanu si Sensei Mocanasu, am renuntat (ca si la Judgement Day 2009) sa reprosez arbitrilor faptul ca am cotizat din nou, ca sucker-ul, cu 10,00 Euro pentru medalia altuia.
Papara pentru pierderea meciului a primit-o din nou Chris. Ca deh... inca este incepator si nu poate riposta la adresa mea.
Cam atat despre aceasta competitie.
Ca incheiere, in loc de un sfat managerial pentru sensei Dejanu, i-as adresa doar urmatoarea intrebare retorico-profitabila: de cine doreste sa scape mai intai din sala la o astfel de competitie, de juniorii mari si seniorii care vin singuri la competitie, insotiti doar de antrenor si de gagicile cu care se mai pupacesc intre meciuri), sau de copiii care, lasand la o parte faptul ca sunt foarte zgomotosi si jucausi, vin insotiti de obicei de mama, de tata, de mamaie, de tataie, de matusa Nina, de unchiu' Jean, de varu' Titel si de Giani, colegul sau de banca din clasa a IV-a "B"? Daca raspunsul managerial al lui sensei Dejanu va fi cel corect, atunci, incepand cu urmatoarea competitie organizata de domnia sa, ar trebui sa nu mai vedem finale la copii si juniori mici dupa ora 18.00. (atunci cand copiii, impreuna cu tot cortegiul insotitor, sunt cu nervii la pamant, orice greseala a arbitrilor ducand la contestatii vehemente din partea tutoror, inclusiv a antrenorilor). Plus ca am asistat la niste negocieri dure, la limita dintre reprosuri si scandal calificat, pentru inversarea unor meciuri, astfel incat copii care inca mai cred ca Jerry chiar poate sa-l bata pe Tom sa poata pleca si ei acasa dupa ceva mai putin de 11 ore de stat in sala.
vineri, 26 februarie 2010
Ne pregatim pentru Cupa Prieteniei 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)